17 Ianuarie 2021, ora 4:23 AM, nu pot dormi. A fost o săptămână plină, am fost la București, mi-am revăzut odorul și am mers în vizită la un prieten în Berceni, trecuse peste un an de când n-am mai fost în zonă. Momentul în care maică-mea a murit a însemnat cumva, pentru mine, un capăt de linie, Berceniul meu drag nu mai avea acum cel mai important punct pentru care îl vizitam. Drumul ăla pe care îl făceam cu atâta drag în urmă cu 2 ani jumătate, a fost parcurs acum cu o stare pe care la acel moment nu am băgat-o în seamă, nu era tristețe, este greu să o exprim în cuvinte, cred că cel mai simplu ar putea fi descrisă ca o stare de gol. Suntem obișnuiți să ignorăm stările astea, exact ca atunci când nu te doare măseaua, ci doar simți o mică jenă acolo… Las` că trece. Pura educație românească, cea care ne-a întărit, ce-i drept. Știți voi, ”ce nu te omoară te face mai puternic” type of shit… Dacă în cazul măselei, în mare parte lucrurile funcționează , iar ignoratul acelei jene te face să uiți de problemă și astfel durerea dispare, nu la fel se poate spune în cazul acelui ”gol” de care vorbeam adineauri…

Golul ăla este ”salutul” unuia dintre demonii care zac în fiecare dintre noi, că ne place sau nu ne place, este irelevant, ei sunt acolo, în stare latentă în majoritatea cazurilor. În interiorul nostru se găsește un batalion de calități și lucruri bune format din toate stările, emoțiile, trăirile pozitive din viața noastră. Bunătatea, blândețea, altruismul, setea de cunoaștere, dragostea, ințelepciunea, inteligența sau disciplina, toate aceste părți ale noastre cărora dacă am putea să le dăm o formă ar fi îngerii din interiorul nostru, sunt în majoritatea cazurilor părțile active ale persoanei noastre. Undeva în dedesupturile ființei, hibernând dar gata oricând de ”intervenție” avem un alt batalion, cel al propriilor demoni. Furia, tristețea, vulnerabilitatea,boala, ura, dezamăgirea, agitația, neînțelegerea, umilința, răzbunarea, invidia, lenea sau gelozia sunt doar câteva dintre numele atribuite acestor demoni. Între cele două batalioane este un duel constant, învingător din acest duel poate ieși doar batalionul căruia tu îi oferi sprijinul și atenția, batalionul cu care tu te aliezi cu fiecare decizie pe care o iei. Iar acesta este lucru pe care nu mereu îl înțelegem.

Am râs atunci când auzeam de depresie. Trecut fiind prin ciur si sită în această viață, obișnuit cu toate necazurile care au trecut peste mine, dezvoltasem un sentiment de siguranță pe sine, mă călisem și nimic nu mă mai speria. Eram oricând gata să mă ridic și indiferent de câte ori am căzut, știam că mă voi ridica și voi merge mai departe, am făcut asta atâta amar de vreme încât în viziunea mea devenisem un fel de Bruce Willis, greu de ucis. Ceea ce nu este rău, ai nevoie de treaba asta pentru a răzbi când viața pe care ai ales-o devine grea. DAR…. pentru că există un mare dar, această putere te face să devii ignorant. Atât de mult te axezi pe chestiile care te fac fericit, pe plăceri și goana după bani, pe fericire, pe emoții și trăiri pozitive, încât uiți complet de acei demoni, eu asta am pățit. Ce trebuie să înțelegi în cazul situației cu îngerii și demonii din interiorul tău, este că ei nu pot exista unul fără celălalt, iar tu… tu nu poți exista fără ei, sunt oarecum copiii tăi și tu joci rolul de părinte. Pune-te în situația în care ai doi copii, unul extraordinar de bun, altul extraordinar de rău. Vei tinde ca în majoritatea cazurilor să-l favorizezi pe cel bun, asta îl va face pe cel rău mai puțin copilul tău? Dacă vreme prea lungă îl vei hrăni doar pe cel bun, în timp ce pe cel rău îl ții flămând, ce crezi că va face într-un final cel din urmă? Îți spun eu, se va ridica împotriva ta…

Și știi când va ataca? Atunci când te vei aștepta mai puțin. Când eram mici ne uitam la Captain Planet ( dacă citești treaba asta și ești puști, știi cine e Pikachu dar nu cine este Captain Planet, fuga pe youtube, ai multe de învățat), cumva desenul ăsta animat mă ajută să descriu cel mai bine depresia, monstrul din umbră. Atunci când ții flămând copilul cel rău (batalionul de demoni), acesta se odihnește și se regrupează, așteptând momentul prielnic pentru atac și credeți-mă, este drăcos fraierul… are mai multă răbdare decât îți poți imagina. Când momentul este prielnic, în cazul meu la moartea mamei (moartea este inevitabilă în viața asta, deci opțiuni are destule pe parcursul vieții), exact ca în cazul Captain Planet, demonii aceștia sună goarna și pornesc la atac. ”From your powers combined, I am the Fuckin Depression!” (Din puterile voastre combinate, eu sunt nenorocita de Depresie!”) și au pornit la atac. Toți demonii de care vorbeam mai sus se unesc într-o singură forță și se asigură acum că data viitoare nu vei mai uita de ei, cele mai nasoale sentimente sunt acum peste tot împrejurul tău, iar batalionul de îngeri pe care te-ai bazat până acum, nu te poate ajuta, i-ai extenuat. Nu voi intra în detaliile războiului, el va dura și singura victimă sigură în această luptă ești doar tu. Și nu te poți supăra, știi că tu ți-ai făcut asta singur. Ok, dar totuși ce e de făcut?

Sigur ai auzit de persoanele care au pierdut lupta complet, au cedat și au făcut cel mai la îndemână lucru în acele momente, au pus punct. Să nu-i judecați pentru că este o luptă tare grea și este una în care pornim fără cunoștințe prea multe, pentru că peste tot ni se spune să fim pozitivi, să fim buni, să nu ”păcătuim”… să ignorăm copilul rău, de aceea eu nu cred în ceea ce Gabriel de la I Am Family a descris foarte bine folosind termenul ”miere pe pereți”, visul ăsta utopic în care toți suntem buni și facem concurență îngerilor din cer.  Copilul ăsta rău, exact ca și în viața reală, nu are nevoie de multe lucruri, vrea și el să fie băgat în seamă și cumva toată lumea se chinuie să-l omoare. Nu plânge, nu te gândi la moarte,să nu faci sex, nu fuma, nu, nu, nu, nu… Avem o listă atât de lungă de ”NU” care vine la pachet cu ideea cum că noi am avea puterea să omorâm acești demoni. Știți ce uităm noi, ca oameni ignoranți ce suntem? Demonii și îngerii sunt nemuritori…. Este o luptă pe care nu o putem câștiga, cel puțin nu prin metodele impuse de societate, religii sau învățături vechi, ea poate fi câștigată făcând pace cu demonii tăi. Nu îți spun acum să te apuci de vicii, crime, violuri sau alte chestii nasoale. Stai liniștit, batalionul de demoni este obișnuit cu puțin, nu cere mult. Cum faci pace? Simplu. În primă fază trebuie să le accepți prezența și faptul că și ei sunt parte din tine în această călătorie numită viață, apoi… îți dai voie ca din când în când să mai fii supărat sau trist, dacă vrei să bei un pahar sau să fumezi un cui atunci fă-o sau măcar nu-i mai judeca pe cei care o fac, dă-ți voie să mai ieși din tiparele societății, mai uită-te la un horror sau o comedie indecentă, încearcă să te gândești din când in când la moartea ta sau a celor apropiați,etc Totul este să nu abuzezi de nici una dintre părți. În esență ar trebui să accepți că ești în egală măsură bun și rău, diferența este dată doar de o alegere. Iar pentru a fi imparțiali în alegeri… trebuie să ne cunoastem amândoi copiii.

Unul dintre demonii mei dădea semne că nu l-am băgat în seamă cam demult, după doi ani de luptă, am reușit să mă ridic făcând pace cu ei, dar cum iar m-am concentrat o vreme doar pe ”copilul cel bun”, al doilea mi-a dat un ”bip” când m-am dus în Berceni, golul ăla de care vorbeam mai sus. E în regulă acum, s-a pus la somn liniștit, știe că nu am uitat de el, faptul că ți-am vorbit și ție despre existența lui/lor în viața noastră l-a liniștit, știe că nu l-am uitat, doar de atât este nevoie, nu-i uita. Mă întorc la îngerii mei acum, am un proiect de dus la capăt și abia este începutul. Închei cu un sfat, fă pace cu demonii tăi. Plângi când e nevoie, cât este nevoie, chiar și o zi sau un weekend dacă trebuie, dar nu abuza, nu face acum cu ei aceeași greșeală pe care ai făcut-o cu îngerii, nu băga în seamă doar o parte pentru că au și părțile alea bune, părțile lor rele…. și nu vrei să ajungi iar în abisul luptei interioare. Îți mulțumesc că m-ai ajutat să culc acest mic demon numit ”dor”, este el mic dar doare…. Acum, încercă să-i împaci și pe ai tăi… Ești puternic(ă) și poți duce mai mult de atât, nu te da bătut(ă)…

See you on the other side.

 

Sursă foto: https://twitter.com/viiperfish/status/1118257121542463488

 

Leave a Reply